Guvernarea electronică la nivel local: himeră sau realitate
Exemplele țărilor avansate în domeniul digitalizării sectorului public, la care ne uităm de obicei cu admirație și o urmă de invidie (Marea Britanie, Estonia, Singapore, țările nordice, Coreea de Sud) ne arată avantajele unei coordonări centrale a introducerii serviciilor publice digitale. Multe din cărămizile de bază ale unui ecosistem de guvernare electronică (o identitate digitală, registre autentice, o instituție cu resursele necesare pentru schimbarea internă a sectorului public, reguli de standardizare și interoperabilitate) se realizează mai ușor centralizat și la nivel național.
Cu toate acestea, rolul municipalităților în propria lor transformare digitală este determinant, chiar și atunci când aceste sisteme de bază naționale sunt incomplete. Primăriile sunt nivelul administrativ cel mai apropiat de comunitate și oferă cele mai multe servicii publice către cetățeni. Necesitatea creșterii numărului și a sofisticării serviciilor publice digitale este evidentă, iar o bună parte din primăriile din România recunosc această nevoie. Numărul proiectelor propuse sau deja implementate în acest domeniu este într-o creștere accelerată. Este foarte vizibil și un fenomen de emulație, în care primăriile preiau rapid exemple de bună practică din alte comunități; un exemplu ar fi platformele online de bugetare participativă, care (înainte de pandemie) s-au răspândit în zeci de localități, după primul exemplu de succes de la Cluj-Napoca.
Evaluarea gradului de dezvoltare al serviciilor online oferite de primăriile de orașe și municipii din România ne arată o imagine complexă și uneori surprinzătoare a modului în care guvernarea electronică este adoptată de comunități foarte diverse. Indexul de evaluare a serviciilor digitale front-office în primăriile din România, prin care am măsurat ofertele tuturor orașelor și municipiilor, ne arată că majoritatea românilor are acces la cel puțin câteva servicii digitale, dar dezvoltarea este foarte inegală, iar gradul de complexitate și integrare este relativ scăzut. Strict pentru acest articol, am împărțit municipalitățile în 2 categorii: orașe mari, cu peste 40000 de locuitori (53 de astfel de localități), și orașe mici, sub 40000 de locuitori (272 de localități).
Câteva dintre concluziile cercetării realizate în 2020 sunt prezentate mai jos:
- Folosirea unui certificat de securitate valid pe toate paginile site-ului ajută la creșterea încrederii vizitatorilor și la plasarea mai bună în listele de rezultate ale motoarelor de căutare. Analiza noastră arată că doar jumătate (50,2%) dintre cele 325 de site-uri au un asemenea certificat. Site-urile orașelor sub 40000 de locuitori stau, surprinzător, mai bine la acest indicator: 50,7% dintre ele sunt securizate, față de doar 47,2% dintre orașele mai mari). Această problemă poate fi rezolvată relativ simplu, mai ales că, de ceva vreme, toate browserele importante evidențiază astfel de deficiențe mult mai proeminent.
- Aceeași situație o întâlnim și în cazul adaptării pentru dispozitivele mobile a site-urilor primăriilor. 52,8% dintre orașele mari și 60,7% dintre website-urile primăriilor sub 40000 de locuitori au site-uri ”responsive”. Ținând cont că majoritatea oamenilor folosește dispozitive mobile pentru a accesa internetul, această neadaptare ar trebui remediată rapid de către primăriile a căror site-uri sunt gândite în principal pentru accesul de pe ecrane mari (desktop, laptop).
- În ceea ce privește serviciile online oferite de către primării, orașele mai mari pun la dispoziția cetățenilor, așa cum era și de așteptat, mai multe astfel de servicii publice digitale. Aproape jumătate dintre cele 321 de orașe din România oferă posibilitatea plății online a taxelor și impozitelor, fie prin ghiseul.ro, fie prin aplicații proprii, fi prin ambele variante. Dacă ne uităm însă și la mărimea orașelor, uriașa majoritate a celor peste 40000 de locuitori au acest serviciu digital (92,6%). Acest lucru este normal, ținând cont de resursele (financiare, umane, de expertiză) pe care orașele mai mari le au la dispoziție.De asemenea, orașele peste 40000 de locuitori oferă într-un procent mai mare (47,2%, față de 15,4%) posibilitatea accesării unei registraturi online sau trimiterea în format digital a unei cereri de acces la informații publice (60,4%, față de un procent de 30,2 pentru orașele mai mici).
- Din ce în ce mai multe orașe utilizează aplicații mobile pentru a oferi unele servicii digitale (unele dintre cele mai întâlnite motive sunt trimiterea de sesizări sau informarea turiștilor). Aproape jumătate (49.1%) dintre orașele mari au asemenea aplicații. E încurajator că și 9,6% dintre orașele mai mici au asemenea instrumente digitale pe care locuitorii și vizitatorii lor le pot folosi. Această tendință dă semne că va continua și în perioada următoare.
- Majoritatea orașelor folosește pentru comunicarea cu cetățenii și conturi pentru rețele sociale (în principal Facebook, dar și YouTube sau Instagram). 68.8% dintre orașele mici și 94,3% dintre cele mari au astfel de pagini oficiale. Acest lucru poate crește interesul locuitorilor pentru felul în care e condus orașul și poate contribui la creșterea participării cetățenilor în diferite proiecte comunitare, conduse sau nu de primării.
Pentru a răspunde întrebării din titlu, dezvoltarea guvernării electronice la nivel local în România are potențialul de a deveni o realitate de zi cu zi pentru o largă majoritate a cetățenilor.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, pe lângă proiectele la nivel național despre care am amintit, primăriile, precum și alte organizații, pot implementa proiecte țintite care să folosească la potențial maxim resursele disponibile:
- Primăriile pot să remedieze deficiențele principalului canal de furnizare de servicii digitale și de comunicare între cetățeni și administrația locală. Unele dintre aceste deficiențe (securizare, adaptare la dispozitive mobile, completarea serviciilor informaționale oferite) nu necesită foarte multe resurse.
- Asociațiile municipiilor sau orașelor pot intensifica presiunea asupra administrației centrale pentru crearea cadrului național care să le permită să crească sofisticarea serviciilor digitale pe care le pot oferi. De asemenea, aceste organizații pot populariza exemplele de bună practică și ajuta la implementarea de servicii online în cât mai multe localități.
- Consiliile județene pot implementa proiecte care să permită primăriilor, mai ales din mediul rural, să ofere servicii digitale de bază locuitorilor lor.
- Toate aceste programe ar trebui suplimentate, simultan, de proiecte pentru creșterea nivelului de competențe digitale, atât al cetățenilor, cât și al funcționarilor. Astfel de proiecte pot duce la creșterea atât a cererii de servicii digitale cât și a gradului de utilizare a celor existente, inițiind un cerc virtuos: mai multe servicii, mai mulți utilizatori.