Guvernanță locală într-un mediu turbulent
Atractivitatea reformelor (atât la nivel de discurs cât și la nivel de politici sau programe publice) constă în promisiunea unei oferte mai bune pentru toți – promit beneficii pentru politicieni (mai mult control asupra resurselor, responsabilizarea resursei umane) pentru manageri publici (criterii de performanță, instrumente de monitorizare, evaluare, implementare, autonomie crescută, oportunități pentru inovare etc) și pentru comunitate/cetățeni (servicii accesibile și de calitate, sensibilitate crescută la nevoile cetățeanului, participare, transparență).
Dacă premisa unei guvernanțe bune (good governance) este capacitatea de a reprezenta corect interesele unei comunități în procesul de politici publice, atunci un element esential pentru înțelegerea provocărilor actuale este mediul în care activează organizațiile publice.
O caracteristică generală indiferent de diferențe culturale, economice sau politice este schimbarea sau dinamica mediului (în continuă creștere). Unul dintre termenii utilizați pentru a reflecta necesitatea unei abordări adaptată la acest specific este guvernanța turbulentă (turbulent governance – Ansell, Trondal, Øgård, 2017) – organizațiile publice trebuie să facă față (dincolo de misiunea lor de a deservi comunitatea) unor provocări/probleme care sunt caracterizate de interdependență, impredictibilitate, complexitate și dinamică continuă – criza refugiaților din Siria, BREXIT, Pandemia COVID-19, războiul Rusia-Ucraina sunt câteva exemple de probleme perverse (wicked problems) – modul în care funcționează și interacționează cu mediul organizațiile publice trebuie adaptat la acest specific.
Dintre toate categoriile de instituții publice, autoritățile locale resimt (probabil) cel mai puternic această provocare datorită contextului în care operează: sunt aproape de comunitate (dinamică), dețin autoritate și resurse în general scăzute (sub cele disponibile unui guvern național), au vizibilitate și responsabilitate crescute (comunitatea deține pârghii de influență/control crescute comparativ cu nivelul național)
În acest context, capacitatea de a naviga un mediu incert, dinamic și a produce bunăstare este condiția pentru . autoritățile locale.
Acest lucru presupune:
înțelegerea corectă a situației prezente (sisteme de colectare, analiză de date empirice, integrarea cunoașterii generate în procesul decizional)
capacitatea de a identifica trenduri majore (perspectivă sistemică)
capacitatea de a genera un răspuns eficace adaptat la context (adaptabilitate și reziliență) fără a periclita misiunea (interesul public)
Planificarea strategică este un instrument excelent pe care autoritățile locale îl pot (și ar trebui) să-l folosească pentru a face față acestei dinamici. În general, beneficiile planificării sunt similare cu cele ale programelor de reformă:
- creșterea atenției stakeholderilor și a liderilor politici asupra misiunii, obiectivelor și priorităților comunității
- capacitatea de a crea o viziune comună de dezvoltare care are susținerea unei părți considerabile a comunității (community buy-in)
- îmbunătățirea comunicării între părțile interesate,
- un management general mai bun, gestionare judicioasă a resurselor, îmbunătățire generală a performanței organizaționale
Dincolo de aceste beneficii generale, o caracteristică esențială a planificării este adaptabilitatea la context – capacitatea de a utiliza procesul de planificare într-un context variat.
Un studiu internațional (2018)[1] realizat în 7 state, privind modul în care autoritățile locale înțeleg și utilizează planificarea strategică, relevă o serie de elemente care confirmă utilitatea procesului:
- Unitate în diversitate – în fiecare din cele 7 state autoritățile locale au avut propria definiție a ceea ce înseamnă planificarea strategică – am remarcat un caracter funcțional – planificarea e un instrument prin care autoritățile rezolvă provocarea majoră percepută la acel moment – în cazul statelor din Est (Rusia, România, Turcia, Ungaria) planificarea este utilizată în principal datorită condiționării accesului la diverse surse de finanțare (guvernamentale sau internaționale), în Vest planificarea e un instrument managerial care rezolvă problema dezvoltării locale (SUA, Spania, Franța)
- Participarea stakeholderilor este considerată importantă indiferent de țară – deși apar diferențe semnificative privind tipul și calitatea participării, participarea stakeholderilor locali, a comunității în procesul de planificare este percepută ca fiind esențială, o garanție a unui proces de calitate. Indirect este o reflecție a înțelegerii (la nivelul autorităților) naturii complexe, interdependente a problemelor comunitare care nu mai pot fi rezolvate de un singur actor – o schimbare de paradigmă de la o administrație ”paternalistă” la un rol de facilitator/conector în procesul de guvernanță locală
- Rolul leadershipului este esențial – deși poziția de putere variază (rol esențial pentru primar în Spania, Franța, parțial Ungaria, city manager în SUA, manageri publici/birocrați în Turcia, România, Rusia) de la lider politic la lider administrativ/birocrat, un factor de succes în toate cele 7 cazuri este existența unui lider care este capabil să formeze o ”coaliție” de sprijin pentru demersul strategic – în general acest rol este ocupat de Primar dar există situații în care procesul este propulsat de către lideri administrativi (manageri publici sau birocrați în poziții de putere, non aleși). Capacitatea de creiona o viziune de dezvoltare comună și obținerea unui sprijin larg la nivelul comunității, este un factor puternic în succesul procesului pe termen lung (în special în faza de implementare)
“Plans are of little importance, but planning is essential” (Winston Churchil) – înțelegerea caracterului și rolului pe care procesul de planificare îl are în guvernanța locală este o condiție esențială în adaptarea guvernanței locale la contextul societal în care activează.
[1] Studiul realizat în 7 state: SUA, Rusia, Turcia, Spania, Franța, România și Ungaria.
Hințea C., Profiroiu, M. C., Țiclău T., (2019) Strategic Planning in Local Communities: A Cross-National Study of 7 Countries, Palgrave, online: https://link.springer.com/book/10.1007/978-3-030-03436-8